Termenul «uzbek», care înseamnă «stăpân pe sine», descrie foarte bine acest popor. Dragostea de libertate și neliniștea lor de-a lungul secolelor au dus adesea la conflicte cu invadatorii care le-au invadat patria, regiunea din Asia central-vestică cunoscută sub numele de Turkestan.
Uzbecii sunt un popor turcic care trăiește în principal în Asia Centrală. Comunități uzbece mari trăiesc în Afganistan, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Turkmenistan.
Mulți uzbeci din Kazahstan sunt meșteșugari calificați în bazar (argintari și aurari, tăbăcari, sculptori în lemn și producători de covoare). Unitatea socială tradițională bazată pe legături de rudenie continuă să se dezintegreze treptat.
În mod tradițional, majoritatea uzbecilor erau păstori semi-nomazi; cu toate acestea, în prezent, cei mai mulți dintre ei fie fac agricultură, fie trăiesc și lucrează în orașe mari. Printre aceștia se numără cei care cultivă bumbac, fructe, legume și cereale.
Alimentul lor de bază este orezul, iar «osh» - o mâncare națională făcută din orez. Pastele sunt, de asemenea, un produs alimentar obișnuit. Acestea au fost probabil aduse în Asia Centrală cu sute de ani în urmă de comercianții italieni sau chinezi care călătoreau pe Drumul Mătăsii. Două mâncăruri de paste preferate sunt ash (tăiței, uneori amestecați cu iaurt) și ashak (ravioli în stil uzbek).
Uzbecilor din zonele rurale le place să joace buzkashi, un joc sălbatic asemănător cu polo, la care participă două echipe călare. Jocul, care folosește drept «minge» carcasa fără cap a unei capre sau a unui vițel, poate fi foarte violent și durează două sau trei zile. Scopul jocului este să ridici «mingea» și să o duci la o țintă, care poate fi situată la o distanță de până la trei kilometri. Cealaltă echipă încearcă să îl oprească pe cel care are animalul prin orice mijloace posibile, folosind chiar și bice pentru a ataca. O altă pasiune populară este vânătoarea de păsări sălbatice cu șoimii.