Dunganii provin din provinciile Gansu și Shanxi din nord-vestul Chinei, dar astăzi băștinașii din Gansu trăiesc în munții și văile din Kârgâzstan și Kazahstan. Aceștia au ajuns în Asia Centrală practic în mizerie, după ce au fost înfrânți de împăratul chinez în timpul Rebeliunii Dungan (1862-1877). Dunganii sunt asemănători din punct de vedere cultural cu chinezii Han, dar limba lor este puternic influențată de arabă, persană și turcă.
Sunt un popor mândru, ospitalier, naționalist și conservator, care se autointitulează "musulmani chinezi", în ciuda faptului că au rupt legăturile cu China. Dunganii sunt renumiți pentru ospitalitatea lor.
În masa lor principală, ei sunt fermieri. Le place să cultive grădini de flori și sere și sunt mândri de asta. Așezările lor sunt concentrate în văile râurilor. Un sat Dungan poate avea câteva mii de oameni. Fiecare sat are un consiliu care conduce ferma. Fermele, care sunt în esență mici orașe, au electricitate, apă curentă și gaz pentru gătit. Fiecare sat are una sau două școli, grădinițe, magazine, un spital și un oficiu poștal. Unele sate au, de asemenea, fabrici de tutun, școli serale, ferme de produse lactate, băi și ateliere de reparat mașini. Dunganii tind să fie endogami, ceea ce înseamnă că se căsătoresc în cadrul unui anumit grup, de care sunt mândri.
