Deși originile azerilor sunt neclare, se știe că aceștia au fost supuși la numeroase invazii de-a lungul istoriei lor. Patria azerilor a fost cucerită pentru prima dată de perși în secolul al VI-lea î.Hr. Islamul a fost introdus pe aceste meleaguri în secolul al VII-lea d.Hr. și a fost practicat aici de atunci.
Până în secolul al XI-lea, influența persană a fost înlocuită de influența turcă, ceea ce explică amestecul de aspecte turcești și persane din cultura lor. Azerbaidjanii s-au stabilit cam în aceeași perioadă cu turcii, între secolele VI și XI. În secolul al XIII-lea, această regiune a Asiei a fost cucerită de Imperiul Mongol al lui Genghis Khan, de scurtă durată.
Limba azeră face parte din ramura sud-vestică (Oghuz) a familiei limbilor turcice. Există două subgrupe principale de limbă azeră: azeră de nord și azeră de sud. Principalele diferențe constau în sunetul și structura gramaticală de bază a limbilor. Limba azeră are o tradiție scrisă care datează din secolul al XIV-lea.
În trecut, o structură familială bazată pe clanuri era comună printre azerii. Clanul, sau khoj, era de obicei numit după un strămoș comun. Membrii clanului erau obligați să își ofere asistență reciprocă. În relațiile de afaceri, ei acționau adesea ca o singură unitate. În efortul de a-și proteja cultura, azerii se căsătoreau de obicei în cadrul familiei. Ei preferau uniunile între veri. Până în perioada sovietică, căsătoriile cu persoane care nu erau azeris erau practic nemaiauzite.
Numeroasele invazii și caracterul tribal al poporului au condus la stabilirea azerilor în întreaga Asie Centrală. În 1979, un număr semnificativ de azeri au format colonii de emigranți în țările din Asia Centrală. De exemplu, colonia azeră din Turkmenistan este formată aproape în întregime din muncitori petroliști urbani. În alte țări, inclusiv în Kârgâzstan, comunitatea este împărțită între fermieri din mediul rural și locuitori din mediul urban, care sunt în principal tehnicieni și ingineri.
